Gând de iarnă

Picături topite de azur se-aștern pe pervaz,
Din arabescuri gri se pierd în chin lumesc,
Cu așchii de lumină adunate-n mic zăgaz,
Prin cuget despletit cuvinte mi-arcuiesc.

Atingere stelară din sferă-ndepărtată
Cu pași împrăștiați se-apropie încet
Să șteargă-n drumul ei și lacrima brodată
Cu firele de ploaie căzute-n vag regret.

Mi-apropii lin obrazul de lucirea vie
Și-mi colorează ‘ndată ochii-n cer senin,
Mă-nvăluie în viață și cortină sidefie,
Îmi șoptește tainic cu glasul tău calin.

Cuvinte pline se-aștern în fulgi de nea,
Acoperă depărtări și secunde ofilite,
Mii de sărutări zâmbesc pe-un colț de stea
Privindu-ne cuprinși în freamăte de necuvinte.

© Mihaela Onel 2012 – Tină stelină

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: