Am pierdut trenul primăverii.
M-au copleșit plasele rupte
care țin la depărtare toate visele.
Mă strâng chingi de soare,
mă sufocă lipsa florilor de cais,
mă apasă și tăcerea ta,
mă tulbură pașii neumlați
în care m-am pierdut,
ca un tren al primăverii
fără oprire, fără cuvinte.
© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori
