Contopire

Mă contopesc cu imensitatea privirii
paznicului muntelui de gheață.
E caldă zarea, e ușoară.
Cuvinte nu mai există.
Nici umbre de oameni.
Am avut nevoie de ei și…
m-au părăsit, lăsându-mă dezgolită
la poalele muntelui.

Am lăcrimat…
dar nu a durere
ci a viață.
Mă contopesc cu zarea.
E caldă, e ușoară.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: