Un tren

Mor puțin câte puțin…
cu fiecare clipă așteptând.

Am început să mor puțin câte puțin
cu fiecare clipă…
în care am început să aștept…
un tren
să sosească într-o gară părăsită
care  încă păstra ecoul tăcut
al vagoanelor,
care încă vibra de dansul roților,
care încă foșnea umbrele trecute
ale călătorilor.

Erai în tren, erai un tren.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: