Sunt iarnă…

Sunt iarnă…
cu fulgi amețitori, argintii,
cu soare domol printre crengi încărcate,
cu viscol și ghețuri interminabile,
cu zâmbete de copii,
cu nasuri înghețate și oameni de nea,
cu mănuși și ghete,
cu țurțuri și roșu în obraji,
cu foc în sobă și tors de pisică,
cu liniște și urme pe zăpadă,
cu tumult și miros de alb,
cu imensitate și arabescuri unice,
cu gângurit de păsări,
cu tăcere de copac,
cu îmbrățișări strânse,
cu sărutări furate…
sunt iarnă…
m-am născut iarna
și-n iarnă mă voi topi.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: