O lume…

Visez la o lume în care cuvintele  nu rănesc și tăcerile nu dor, o lume în care inimile nu se ascund și pașii nu se întorc din drum, o lume în care fiecare dimineață e un zâmbet și fiecare seară e o oază de liniște, o lume în care zidurile cad și drumurile se aștern lin, o lume în care un ajutor presupune o acțiune și nu doar un cuvânt, o lume în care cuvântul dat se respectă iar cuvântul scris chiar se păstrează, o lume în care icoanele nu stau atârnate pe pereți ci umblă printre noi, o lume în care un gest cât de mic dar venit din inimă contează, o lume în care întrebările primesc răspuns și durerile primesc alinare, o lume în care oamenii să fie oameni și natura să fie natură, o lume în care să ai încredere nu doar în cel din oglindă, în sfârșit, visez la o lume reflectată într-o lacrimă de bucurie prelinsă din colțul luminat al ochiului.

© Mihaela Onel 2013 – Pagini de proză

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: