Autoportret

Deschid maxilarele unor uși negre,
grele de cenușa unui adevăr ars
și mă izbește un miros de flori de sânger
înfășurate într-un giulgiu alb,
sfârtecat de urmele unei lupte crâncene, recente.

Cobor pe o punte de lacrimi anemiate
care unește două lumi într-un trup unitar,
ciopârțit de iluzii,
flămând de clipe de inconștient,
cu marginile îmbibate în seva putrezită
a unor inimi moarte
însă cu miezul gata oricând
să palpite de viață
pentru doar o atingere celestă.

© Mihaela Onel 2010 – Abanos velin

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: