Luna

Aerul rece
mușcă din luna pălindă,
îi netezește colțurile așa cum
mâinile mele îți netezesc
ridurile tălpilor sângerânde,
așa cum mierea slovelor tale
mângâie în cădere ei
zimții frunzelor de pelin
crescut în bolta cugetului meu,
rătăcit în hățișurile întunecimii,
așa cum lumina albă
a orizontului îndepărtat
îmi sfâșie lacrimile,
îmi șlefuiește în palmă
zâmbetele pornite
în călătoria vieții lor
spre brațele tale luminate
doar de strălucirea
unei luni incomplete.

© Mihaela Onel 2011 – Tină stelină

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: