Septembrie

să ucid tăcerea cu zgomot de liniște surdă…
să alerg în lan de brațe despletite
adunate în snop de septembrie însorit,
să adorm sub umbra zâmbetului tău
călător în vis de melodie lină,
să surprind amurgul în ochii-ți
așternuți la ceas de sclipire oarbă
pe trupul meu aromit de cuvinte îngenuncheate,
să mă opresc în val de liniște mută
înrobită de sunete de fire albastre
cântate din clapele frunzelor aurii,
să ucid zgomotul cu tăcere de ecou inert… 

© Mihaela Onel 2011 – Tină stelină

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: