8

De  ziua ta…

Adun în palmă raze aurii din mândrul soare,
cuprinse-n opt crâmpeie de cer netulburat,
le-amestec delicat cu boabe cafenii, îmbătătoare
din care, în amurg atins de vrajă, mi te-ai arătat,
aștern și-o inimă vibrândă în flori de zâmbet infinit,
și-un suflet trist îl țes în șoapte de petale purpurii;
pe toate ți le dau în dar azi, să-ți fie adăpost sortit,
să-alunge temeri, să-ți redea pașii și zâmbetele mii. (8 iul 2011)

© Mihaela Onel 2011 – Tină stelină 

aici trebuia să mă opresc dar… nu m-am oprit, am continuat… 

Fără…

Sunt… fără… cuvinte, fără emoții, fără gânduri, fără vise, fără viață, fără mine… fără tine. E greu, e întuneric, e doar… semnul întrebării pe care nici nu știu dacă îl merit sau nu. Respir dar nu trăiesc. Mi-e cald dar totul în jurul meu e înghețat, mi-e frig la soare, mă dor ochii de atâta întuneric, mă doare fiecare gând și fiecare bătaie a inimii. Privirea îmi este prea grea să o ridic de jos, umerii îmi sunt prea grei să merg. Respir dar nu trăiesc. Nu așa. Nu fără… (8 iulie 2012)

© Mihaela Onel 2012 – Petale de zori 

Tăcere

Sunt… tăcere…
ești… roșu apus…
deasupra inimii,
chiar acolo…
unde întâlnește pasul. (8 iulie 2013)

© Mihaela Onel 2013 – Petale de zori 

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: