Iubesc iarna

Iubesc iarna.
Întotdeauna am iubit iarna.
Cu arabescurile ei înghețate…
țesute în lumina trandafirie a răsăritului,
cu albul nemărginit al pământului
împreunat cu cenușiul luminos al cerului,
cu gerul ei pătrunzător, de neclintit,
al cărui suflu te înfioară dar care păstrează
în interiorul său zvâcniri a viață,
cu murmurul pădurilor și tăcerea apelor,
cu fâlfâitul tot mai ascuțit al aripilor păsărilor de iarnă
și răsuflarea fierbinte a animalelor,
cu râsul cristalin al copiilor
și melodia colindelor,
cu roșul și auriul din interiorul caselor,
cu mănușile și șosetele de lână,
cu obrajii reci și scârțâitul cărărilor înguste,
cu zâmbetul haios al oamenilor de zăpadă,
cu aromele dulci și cadourile făcute din inimă,
cu pustiul străzilor și cu forfota caselor,
cu apropierea dintre noi dar și cu apropierea de noi înșine,
cu liniștea ei atotcuprinzătoare.

© Mihaela Onel 2012 – Petale de zori