Miroase a…

Îmi miroase depărtarea…
a nea,
a fulg înghețat,
topit pe buzele tale,
miroase a pământ cald
și a cioburi de glob sângeriu
agățat într-un ram de brad;
a hârtie de cadouri,
ruptă în fâșii,
a zâmbet de copil
care strânge în palme
un creion magic
din care curg litere;
miroase a nor plumburiu
și a frunze moarte,
a puf de mimoză călătoare
prin cotloanele pielii;
a coajă de portocală
și a negresă rumenită,
mușcată dintr-un colț;
miroase a cuvânt
pornit din inimă,
așternut pe o foaie velină,
a tuș proaspăt
și a mănuși de lână;
a caimac de cafea
vărsat pe o farfurie ciobită,
a dulceață de cireșe amare
întinsă pe un codru
de pâine veche;
miroase a obraz și a sărut,
a roșii mărunțite,
împletite în frunze de busuioc;
a tăcere și a acuarelă
de culoarea omătului,
a orologiu stat,
a vis în culori
și a gând alb-negru,
a fotografie fără ramă,
a roșu;
miroase a drum prăfuit
și a colțuri tocite de lună,
a foc de lemne
care cutremură soba,
a turte pe plită,
a zbenguit de cățel
și a fulgi de turturea
care cad pe pervazul umed,
a bunătate,
a lacrimi de fericire,
a colaci împletiți,
miroase a melodie tristă
care îți smulge un zâmbet,
miroase a iubire…

© Mihaela Onel 2011 – Tină stelină

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: