…amestecate… azi, 19

…să fie egoism în înmugurirea unei singure ramuri într-un copac? sau poate sacrificiu suprem?…
…în virtual toți sunt pisi, prințese și prințișori – realitatea e cu totul alta…
…oricât timp i-ai acorda, un copil va crește și implicit va evolua înspre propria grijă, nu la fel se întâmplă cu un bătrân neajutorat – timpul va decide până la stingere – tu sau el/ea…
…ploaia mi-ar spăla orice urmă de neputință…
…vântul lasă în urmă cerul mai albastru…
…timpul are altă curgere – ca un râu de munte într-o zi de primăvară…
…oricât de fierbinte ar fi cafeaua, tot rece o simt…
…nu mi-ai spus, când ai plecat, ca va fi așa, ca voi fi așa…
…vara asta îmi va fi mare înghețată…
…tăcerea e apăsător de ușoară…
(M.O.)

Anunțuri

…azi, 13…

…într-un oraș, dimineață, 13 aprilie – verde crud, verde pământiu, vrăbiile țopăie zgomotoase, un cățel latră în depărtare, un motor turat, muncitori grăbiți la lucru, câțiva grauri răscolesc un petec de iarbă, miros de fecale amestecat cu miros de flori de cireș – nici nu am observat că a înflorit cireșul, de jos… nu se văd florile -, copii care merg spre școală împleticiți, părinți apăsați de griji – numai dacă ar ști cât de norocoși sunt -, o cană fierbinte cu ceai de lămâie cu ghimbir, clopotul unei biserici care nu pare să acopere zgomotul motoarelor, un 21 scris pe tocul unei ferestre – am intrat pe 41 și mă întreb unde s-au dus cei 20 -, toporași ofiliți într-o ceșcuță de cafea – azi nu beau cafea -, șapte porumbei în zbor ondulat, o bătrânică în haină roșie cară o sacoșă goală spre piață, gânduri rămase de ieri după o noapte de nesomn – un prieten m-a dezamăgit -, trei turturele se urmăresc pe o creangă golașă, pe o bancă un bătrân savurează o cafea de plastic de la automat, un taxi trece în viteză apoi scârțâit de frâne, dangătul clopotului încă se aude – o fi vreo sărbătoare, nu știu, eu am îngropat sărbătorile acum un sfert de secol -, pâine de casă gălbuie de la turmeric, o alarmă sună ca nava unor extratereștri, miros de tutun – vecinul de la unu fumează prea mult -, un moment de liniște de parcă viața ia o pauză de respiro apoi iar… prea mult soare, prea mult zgomot, prea multă grabă, prea multă nepăsare, prea multă forfotă, prea multă orbire, prea multe gânduri… (M.O.)


Protejat: ultim

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


…amestecate… azi, 12

…acel moment când… după tot cât ai făcut, după tot timpul pe care l-ai investit – devii dispensabil…
…încetul cu încetul învăț să spun nu, învăț să ignor, învăț să dau la o parte, învăț să uit…
…dor de neoameni…
…să-mi dai timpul înapoi, my friend… și-atât am crezut… și-atât de oarbă am fost… și-atât de surdă…
…timpul îmi va fi aliat – poate pentru prima dată, mi-e singurul aliat…
…vocea ta e încă încuiată în sertarul de deasupra inimii – miroase încă a mimoză…
…azi am puterea de a pleca – de a mă pleca…
…sori descifrați răsar în pridvor – se aude trilul unei zile albastre, coborâtă pe o scară aurie…
(M.O.)


…de Paști…

(din amintiri)
…mirosul cozonacului pufos, aburind, scos din cuptorul de lut din magazia veche…
…podeaua de lemn stacojiu, proaspăt lustruită…
…lalele crețe, negre, portocalii și mov într-o paradă a petalelor…
…ouă colorate ascunse în tufele de steluțe…
…covoarele vechi primenite a nou…
…mirosul narciselor albe, diferit de al celor galbene…
…zambile albastre și albe, firave, înclinate, împreună…
…tămâia și fumul ei prea mult și prea des ferecat în nări…
…mielul viu, cruțat, care zburdă a viață…
…nucă zgomotoasă și aluat tăcut…
…pământ flămând și cruci reci, de piatră…
(M.O.)


…amestecate… azi, 4

…imagini de fericire falsă au invadat virtualul…
…i-am iertat de mult pe cei care m-au rănit, nu și pe cei care au redeschis răni vechi…
…sărbătorile îmi dau o stare de uimire continuă – scot ce e mai rău din oameni, egoismul și falsitatea în starea lor cea mai pură…
don’t you dare say yes
…mă dor ochii de atâta strălucire – prefer ceața…
…într-o zi ești important, în ziua următoare poți fi inutil – pentru aceeași persoană…
…munca e, într-adevăr, cea mai relaxantă preocupare…
…gândurile mi se adună în buchete albastre, înflorite a simțire caldă…
…berzele zboară cu aer cald, eu zbor doar cu atingeri reci…
…am făcut o ultimă încercare dar am primit un punct. punct…
(M.O.)


…ieri, azi… 3

…parcă mai ieri, tot într-o zi de 3, deschideam poarta verde, ruginită, mă furișam pe lângă peretele de sud și rupeam narcise albe și galbene, le ascundeam la spate, urcam cele 3 trepte și, cu emoție dar și cu frica de a mă certa pentru că am rupt florile-ți atât de dragi, ți le dăruiam de ziua ta… dar nu mă certai, niciodată în ziua de 3… ci, cu lacrimi în ochi, mă sărutai pe obraz și-mi mulțumeai iar în gândul tău mulțumeai divinității pentru că te-a recompensat pentru pierderea suferită cu mulți ani în urmă… obrazul îți era atât de fin în ziua de 3, zâmbetul atât de înlăcrimat iar speranța înflorea în inimă și mirosea a narcise… azi, într-o zi de 3, flacăra candelei îmi desenează o lacrimă în colțul ochiului drept iar în inimă îmi înfloresc narcise albe și galbene…

© Mihaela Onel 2018


…prier…

…ți-am șoptit prin fereastra întredeschisă: Te rog, întorce-te! dar nu te-ai întors, nu ai putut…
…m-am plimbat prin gândurile tale până m-am rătăcit – e prea târziu …
…ploaie în prima zi de prier – prin ploaie, prin simțiri…
…curcubeie pătrate își fac culcuș pe retină, chiar în asfințitul unei zile de prier…
…un film de artă, fără dialoguri, gri metalic, rece și geometric apoi colorat, apetisant, cald și sinuos – PlayTime – de revăzut cu prioritate…
(M.O.)


…culori amestecate… azi, 27

…albastrul senin se strecoară prin foșnetul tăcut al mugurilor nenăscuți…
…mercurul colorat în roșu se ridică sub degetul meu apăsat pe termometru…
…micul dejun e alb azi – ouă, brânză brie…
…drumul mi se așterne în față maroniu…
…accesorii sângerii – ruj și cercei cu motive românești…
…o mare de oameni colorați, uniți pentru câteva ore sub un drapel în roșu, galben și albastru, întru un centenar cert și o unire imposibilă…
…pozele cenușii ale eroilor neamului – fiori negri tăcuți cu ecou peste secole…
…emoții în culorile curcubeului la trecerea unui râu care desparte două țări – odată una singură…
…telefonul auriu al unei directoare de școală din România al cărui valoare ar acoperi lejer dotările materiale ale unui școli din republica Moldova…
…lacrimi incolore oprite în colțul ochiului la intonarea imnului…
…versuri iscusite într-o fereastră virtuală albastră…
…speranță senină, sinilie…
(M.O.)


…momente…

…acel moment când ți-ai dori o apreciere, cât de mică – un cuvânt măcar să te aducă pe linia de plutire și… aștepți în van… chiar dacă știi că nu va veni, tu tot aștepți…
…acel moment când te simți left outside în the rain… până și umbrela ți-e udă, spartă, rece…
…acel moment când vrei sa încui o ușă știind că nu vine nimeni și totuși o lași deschisă…
…acel moment când realizezi că perfecționismul este un defect, nu o calitate…
…acel moment când nu te faci înțeles pentru că interlocutorul nu vrea să te înțeleagă…
…acel moment – what the fuck am I doing here?
…acel moment când ai accepta și o minciună…
…acel moment când ți se pare că personajul principal dintr-un film ai fi tu și… ți se pune un nod în gât…
…acel moment când îți promiți să taci dar… o să te ții mâine de promisiune apoi îți pare rău că nu ai tăcut azi…
…acel moment când capătul lumii e prea aproape…
…acel moment când, doborât la pământ, în loc să primești o mână să te ridice, primești încă o lovitură…
…acel moment când te simți used & expired
…acel moment când mustățile unei pisici îți alungă toți norii…
…acel moment când ai vrea să-i faci timpului un pliu, o pensă apoi un tiv…
…acel moment când se așterne tăcerea chiar când ai avea nevoie de zgomot…
…acel moment când mergi dar nu înainte și nici înapoi ci pe loc…
…acel moment când aștepți acel moment…
(M.O.)