Vânt de iarnă

Forme inaccesibile

Mă-mpletesc în vânt de iarnă
Și parfum ceresc de-azur
Râurind cuvinte-n taină
În tăcerea dimprejur.

Ți le-aștern pe chipul aspru
În ispite-nvolburate,
Prinse-n picături de-albastru,
În ninsori abandonate…

© Mihaela Onel 2010 – Abanos velin

Vezi articol original

Anunțuri

Protejat: (Des)cumpănire

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


…amestecate… azi, 15

…îmi plac bursucii, pisicile cu dungi, vițeii și cățeii border-collie…
…cel mai mult urăsc minciuna…
…am rămas fără cuvinte, mi-e dor de cuvinte…
…parfum de nea, tăcere albă…
..între cele două războaie cu mine am înțeles că nu mai sunt alte pagini de arătat…
…e șapte și un sfert – un sfert din ce-ar fi putut să fie…
(M.O.)


…amestecate… azi, 13

…gândesc în zigzag, visez colorat, trăiesc tot mai vag, iubesc pe-nserat…
…am găsit nisip în husa telefonului – îmi miroase a val înspumat…
…te așteptam cu cafeaua fierbinte, era dimineață, ningea, mirosea a bătăi de inimă, a dor proaspăt râșnit…
…de ce mi-ar păsa? și-mi pasă totuși…
…brânză cu nuci, vis tocmai ucis, fulgi adormiți, cafea aburindă, prieten în gând și un tril – e doar o dimineață oarecare…
…e nevoie de doar câțiva fulgi pentru ca toată simțirea mea să se prefacă în iarnă…
…visele mi-s premonitorii – aveați căciulițe roșii amândouă, eu am rămas mult în spate…
(M.O.)


…de toamnă-iarnă…

…sunt blocată într-o toamnă târzie, mai grea decât iarna pustie…
…am văzut azi în pădure ursul cu perna sub braț, hălăduia debusolat, mormăind printre dinți, întrebând pe toți ce anotimp e; ariciul, cu acele lui odată țepoase dar acum moi, lăsate pe spate, slăbit și obosit, mergea legănat pe o cărare care, spera el, să-l ducă înapoi în iarnă; bursucul, ciufulit și cu dunga într-o parte necăjea o veveriță cu întrebări despre vremea anormală; un șoim bătrân, zburlit de planarea ireal de joasă, moțăia pe o sârmă, cu ciocul îndesat în penajul pestriț, aproape visând la zăpadă și la șoricelul apetisant de sub ea; o căprioară trecu grăbită, bombănind ciudat ceva despre blana ei încâlcită în trei scaieți, nici nu mai spera la neaua curată; doi guguștiuci inconștienți murmurau a primăvară; întrebați omul ce anotimp e – se auzea șoptind un popândău care se chinuia să-și curețe lăbuțele murdare de noroi…
(M.O.)


…amestecate… azi, 9

…povestea mea e tristă, la fel și poezia…
…un pisic dungat, un drum șerpuit, un prieten vorbăreț – mi-e destul…
…am uitat ce mi-am amintit să scriu…
…și parcă de ce mi-ar trebui noimă…
…floare de bumbac mi-e astă iarnă – pufoasă, albă, într-o teacă uscată…
…mi-aș fi dorit să compun rime pline – goliciunea e dezarmantă…
…indubitabil sunt o lacrimă pe o filă de hârtie…
…uneori sunt arici, alteori petală de ghiocel iar de cele mai multe ori aricel…
…oamenii îți citesc altfel rândurile când îți cunosc povestea – prefer să le citească la fel sau deloc…
…visez labirint verde, zmeură roșie și rochiță albastră, gândesc în nuanțe pamântii și simt în clape de pian…
…aș pune fermoar venelor și aș coase nasturi picioarelor…
…și vocile pot fi colorate, nu doar visele…
mi-a rămas sufletul într-o caisă
…ușa desenată în perete miroase a alb…
(M.O.)


…amestecate… azi, 8

…ce folos să umpli o casă cu cărți pentru copii dacă nu există copii?…
…poate fi cum era la început…
…mi-e dor de nucile verzi și de gândurile coapte…
…mi-am adus aminte de ziua când urcam dealul cu primul meu colet împachetat în hârtie și speranță…
…câteva vorbe schimbate cu un prieten fac minuni…
…nu te caut și nu mă mai întreb unde ești – aștept doar un semn și atât…
…clătite prăjite în ulei de sâmburi de struguri – mi s-a întomnat cerul gurii…
(M.O.)


Protejat: …urăsc…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


…amestecate… azi, 7

…acel moment când lași să(-ți) cadă toate armele, toate pietrele zidului pe care ți l-ai construit de jur împrejur, toate furiile, toate dubiile, toate supărările și toate regretele – le lași să cadă pe podea cu un zgomot asurzitor apoi… e atâta liniște, ești atâta liniște…
…nu ai de unde să știi că mâine poate fi ultima zi sau ziua cea mai fericită din viața ta…
…în rai sunt sigură că din menu nu lipsesc dulceața de cireșe amare și pepenele murat iar mirosul e năucitor – cafea proaspăt râșnită…
…caut mereu zăpada – albă, pufoasă, de porțelan, de zahăr, de nor, un fulg sau mii de ace…
…drumul mă duce mai aproape de nori, mai aproape de pământ…
…în prezența morții nu mă simt vie, ci mai aproape de moarte…
…un pahar de vin roșu și o comedie în alb-negru alături de notifications off
prietene, mi-e dor de o vorbă naivă, stupidă chiar…
…îmi amintesc vocea ta din acea noapte – îmi amintesc acea noapte când ai riscat totul și… ai pierdut, ne-am pierdut, m-am pierdut apoi te-am pierdut… am câștigat acea noapte, acea voce…
…o întâlnire cu un prieten vechi – e atât de dezamăgitoare povestea ta privită prin ochii lui…
…nu am niciun ion, am avut odată un noi
(M.O.)


Protejat: …graniță…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: