…amestecate… azi, 14

…să dau vina pe lună sau pe vânt? pe fulgere sau pe foșnetul florilor de tei în cădere? să dau vina pe mine, iar?…
…îmi apar în cale numere cu semnificații viitoare – fiecare are un spațiu rezervat chiar în inimă…
…încă te port…
…forme ciudate de nori călători / stele pe dealuri și ape vâltori / iezi prea cuminți pasc pe un deal / gândul mi-e slobod, curge-n aval…

…voi fi mereu recunoscătoare minților strălucite…
…un conac în ruină și o poartă vrăjită păzite de o alee cu tei, aproape-adormită…
…trecutul îmi va fi mereu piedică…
…am preferat negrul înaintea albului…
…gânduri dulci, ca cireșele amare…
…mi-e dor de cuvinte legănate-n apus / trecute prin sită, aruncate în sus / mi-e dor doar de mine și rime alese / de vorbe nescrise și zâmbete dese… 

…mă dor tăcerile ascuțite…
…nu-mi plac ingrații și numai peste ei dau…
… să-i cos timpului un tiv cu ață albă, de zăpadă…
(M.O.)

Reclame

Atât de simplu…

Alunec pe-un braț de argint
ce duce timpul
chiar în pragul fericirii
dintr-un oraș pierdut.
Alerg pe un drum
ce mă duce… acasă,
pătrund în umbre ușoare
într-un colț luminat
și scot dintr-o cutie prăfuită
câteva zâmbete îndepărtate,
înșirate pe fire înalte
de dor,
născute dintr-un timp
fără regrete, fără tristeți,
fără lacrimi sau cale albe…
doar un timp
atât de simplu…

© Mihaela Onel 


…din întâmplare…

(orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare)
…imagini virtuale îndelung pregătite și studiate ca dovadă a șubrezimii căminului conjugal…
…obsesii ascunse purtătoare de lacăte aurii, încuiate la bine și la greu…
…dorințe înjumătățite ca preț plătit pentru ambalajul strălucitor…
…vieți obscure derulate într-un anonimat prezentat chiar pe scenă…
…invidii de libertăți din prizonieratul stradal împachetat în hârtii portocalii…
…amante necunoscute închise în ecrane reci ca pedeapsă a propriilor frustrări…
…timp înșelat cu nerușinare filmat pe cm pătrați în siguranța compromisurilor…
…prejudecăți în costume cu dungi de marțipan mucegăit…
…lucruri cu minți umane și oameni cu gânduri moarte…
…aur și tinichea în noroiul trecutului ca parte a zidului indestructibil…
…parfum și bălegar în cotețe spoite care orăcăie a pasiune…
…copii derutați de răceala părinților, privitori pe alte ferestre de neatins…
…râsete false și cuvinte prost înțelese la pachet cu nefapte…
…dependențe de firmituri, fie ele umane…
…minți sclipitoare târâte în întuneric de lăcomia stăpânitorilor…
…realități anoste defilând în chipuri frumos ornate cu tendință spre putrezire…
…subiecte și vederi interzise, luate din doi în doi…
…goluri mereu nude, mereu vide, dezgolite de preaplinuri periculoase…
(M.O.)


Lacăt

Pun lacăt
gândului de noapte
și-adun un braț
de zâmbete-mpletite-n
strâns fior…

Pun lacăt
și-amintirii,
cuvintelor deșarte
dar las în zbor
o tresărire
pe-un pas
și-o atingere-n
pridvor.

(M.O.)


… …

…de ce aș vorbi unui orb care nu are mâini să audă… de ce aș scrie unui surd care nu are picioare să vadă… de ce aș privi un mut care nu m-ar putea auzi… de ce aș prelungi agonia unui început care s-ar sfârși chiar în miez… de ce aș pleca înapoi când puntea se balansează în același loc… de ce să pictez cuvinte când aluatul e putred… de ce aș ara valurile dacă uscăciunea e deja întunecată… de ce aș mângâia crâmpeiul de iarbă care se teme de nor… de ce ți-aș vorbi dacă nu știi să mă citești… (M.O.) 


…amestecate… azi, 30

…roțile rulează pe asfaltul încins, aud zgomotul volanului care trepidează ciudat la frânare… de pe bancheta din spate nu aud ce se vorbește în față, îl citesc pe Silviu Iliuță și zâmbesc… ridic privirea și undeva în dreapta, în depărtare se vede suprafața albastră a unui iaz, ornat cu câteva lebede – locul zâmbetului e luat imediat de o lacrimă în colțul ochiului… roțile rulează pe asfaltul încins…
…mereu am iubit poeții, chiar și când nu mi-au plăcut…
…o baie fierbinte cu spumant de bujori după o zi fierbinte cu agitație și păreri de rău în surdină…
…mereu îmi vei fi miros de mimoză…
…un om vopsește un gard – verde era și gardul pe care l-am părăsit…
…aș da orice pentru zgomotul asurzitor, acum că s-a așternut liniștea mult dorită…
…mereu îmi vei fi o sutură…
(M.O.)


Protejat: …poate…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:


…amestecate… azi, 24 (29)

…funcționez pe avarie, cu diplome, cafea și cireșe…
…un poet îmi scrie o poezie – m-a citit…
…o broscuță se lasă atinsă, închizându-și ochii cu teamă – ce-o fi în mintea ei…
…jocheul își respectă calul într-atât încât știe a-i răcori picioarele în râul domol, purtator de tril și eliberator de obstacole…
…acel moment când se așterne tăcerea…
…un tren cu două vagoane îmi aleargă chiar prin cuta pleurei…
…cuvintele s-au ascuns în frunzișul întunecat al gândurilor…
(M.O.)


Oricine

Am luat mereu tăcerea drept
Răspuns afirmativ – o confirmare,
M-a lovit cu forță chiar în piept
Și-a mai închis o ușă cu mirare.

Atâta vreme am tăcut și-am mers
Prin spini, morminte, văi și cruci
Încât, oricine-ai fi, cu un rând șters
În neștiut și în tăcere mă arunci.

© Mihaela Onel 2018


Protejat: …de (ne)ziua voastră…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos: