…amestecate… azi, 19

…în puținele momente de liniște îmi beau limonada în paharul de șampanie… visez cu ochii deschiși fără să îmi mai pun întrebarea „ce-ar fi dacă?”…undeva îți vor fi înflorit crinii regali, cândva toate mormintele vor fi înflorit… „la ce te-ai gândit de te-ai întristat?”… îmi pun totuși o întrebare: „oare cât mai rezist?”…după o zi de coșmar și o noapte de nesomn, te-am visat viu, m-ai luat de umeri și m-ai scuturat groaznic spunându-mi ceva de o hârtie pe care să mi-o fi făcut tu, m-am trezit paralizată de spaimă, cu ecoul vocii tale răsunând în tâmple, cu certitudinea că ți-am uitat vocea dar cu speranța unei reveniri la matca pe care tu mi-ai construit-o… (M.O.)


…amestecate… azi, 28

…tresăriri ale inimii: un pui de graur salvat cu câțiva stropi de apă… cafeaua într-o ceașcă nouă… pașii unui bolnav… un pisic regăsit de mama lui… o ie veche… un pumn de zmeură… un apel în miez de noapte de la un vechi prieten… o melodie… (M.O.)


…amestecate… azi, 22

…meșteresc coronițe din flori pentru 26 de copii care vor avea premierea chiar de Sânziene… nu mă sperie tunetele norilor ci fulgerele minții… aștept cu nerăbdare toamna, mi-o propun atât de bogată… lumea se împarte între vaccinați și nevaccinați, între oi și mioare… ©M. O.


…nimic mai trist…

…(pentru mine) decât… o casă părăsită unde florile înfloresc an de an în același loc; ochii unei pisicuțe speriate după o criză de epilepsie; răceala unei foste prietenii; un gângurit străin…


De ce?

De ce bujorii au mereu furnici?
De ce în vis mi-e dor de tine-aici?
De ce petalele de maci se tot desprind?
De ce nu ești aici să te cuprind?
De ce salcâmul e mereu nebun?
De ce m-am rătăcit iarăși pe drum?
De ce întindem trandafiri pe pâine?
De ce același vis îl voi avea și mâine?
©M.O.

…amestecate… azi, 23

…imaginația mă duce mult mult mult departe… pe teritoriul imposibilului… acolo unde poarta se deschide cu ce-ar fi dacă, cu oare cum ar fi, cu ce-ar fi fost
…pământul mormintelor este atât de tare sub tălpi dar atât de moale sub genunchi…

…ploaie de vară, un timp pe final…


…acel moment când ai atât de mult de lucru și te apuci… de pictat…
…oameni care mi-au greșit… pentru ultima dată…
…atât de aproape încât este la mii de ani distanță….
…am renunțat la multe și la mulți, nu și la cafeaua africană…
© M.O.


Mereu

…îmi vei fi mereu în oglindă, îmi vei fi în cutia unei viori sau într-o cravată, pe o cărare verde dintr-o pădure deasă sau pe un deal însorit, îmi vei fi într-o mașină veche, albastră, într-un gard verde, sau pe un scrânciob de fier, într-un borcan

Citește în continuare


De ziua ta…

am murit.
(acum 27 de ani)


…amestecate… azi, 19

…îmi beau cafeaua în cana de ceai și ceaiul în ceașca de cafea…

…visez întortocheat, trăiesc liniar…
…îngrijirea unui bătrân se face 14 ore din 24 – încontinuu… până uiți de tine, până devii bătrân, până e prea târziu…
…ți-am uitat vocea, chiar și fața uneori dar îmi amintesc jocurile: marocco, remi, cărți, îmi amintesc plimbările pe dealuri, prin pădure, skoda bleu pe care o alintai Săftica,

Citește în continuare

…amestecate… azi, 1

…Am visat copaci. M-am trezit mai înaltă. Am visat copaci înfloriți. M-am trezit primăvară.
De la oameni am învățat să privesc pisicile. De la pisici am învățat să

Citește în continuare